Cronica unei ţări ratate

„Ţara mea are....
...câmpii mănoase,/ Dealuri înalte cu mândre flori,/ Izvoare limpezi şi răcoroase,/ Un cer albastru fără de nori.”

La peste şapte decenii de la celebrul an-reper 1938, dincolo de elucubraţiile „epocii de împliniri măreţe”, România se încăpăţânează să rămână aceeaşi promisiune neconfirmată, în condiţiile în care şi după Geneză, şi după aderarea la UE ni s-a mai şi pus în traistă...


România este o ţară frumoasă. Cu mare, cu munte, cu deal. Cu deltă, cu istorie, cu pământ fertil, cu izvoare, cu o climă temperată şi cu un uriaş potenţial energetic, bazat pe resurse regenerabile. „Sunt condiţii pe care ni le-a dat Dumnezeu”, spunea un „escu” al zilelor noastre. Pe lângă astea, românii mai au şi multe zicale. Una dintre ele sună aşa: „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă”. România are cu ce, dar nu are cu cine. Potenţialul ţării noastre este unul uriaş, fie că vorbim de agricultură (locul 2 în Europa la potenţial agricol, după Franţa, potenţial care are putea alimenta 80 de milioane de persoane), fie de turism (la acest capitol dureros nu există comparaţie între România şi altă ţară civilizată – sau nu –, povestea e simplă şi o ştim cu toţii: alţii fac turism din piatră seacă, iar noi ne batem joc) sau energie (ţara noastră are cel mai ridicat potenţial din sud-estul Europei în domeniul energiei vântului; cei care ar putea să valorifice această resursă probabil îşi scuipă în sân şi nu fac nimic tocmai pentru ca să nu ajungem, Doamne Fereşte!, ca Danemarca, care produce prea multă energie electrică folosind turbinele eoliene şi are atâta surplus încât trebuie să dea şi altora).
Mai noi, avem brand de ţară: „The Land Of Choice”. Pentru această promovare s-au realizat 2 clipuri avându-i ca protagonişti pe Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase, difuzate pe Eurosport şi CNN. Primul dintre ele prezintă România ca pe o ţară a tuturor posibilităţilor, unde femeile se căsătoresc legal cu 4 bărbaţi odată, oamenii călăresc zebre prin Bucureşti, iar peştii cresc în copaci,
.

Al doilea:
.OK, poate că va atrage străini, poate că ţara o să ne fie invadată de turişti, iar Hagi, Nadia şi Năstase nu o să ajungă în Iad fiindcă au minţit rău de tot. Ce te faci când mexicanii, olandezii, englezii sau suedezii care vor da cu ochii de peisajul decadent din Gara de Nord? Sau cu deşeurile din Deltă? Sau cu gunoiul de la Techirghiol, cu urşii jigăriţi din Braşov sau cu termopanele din Vama Veche? Când ajungi în Bucureşti, şi generic, în România, fie că dai prima oară de aeroportul Băneasa, de Gara de Nord, de portul Constanţa, de Vama Nădlac, Vama Veche sau Vama Giurgiu, senzaţia e aceeaşi – lumea a patra. Şi dacă eşti străin şi porneşti în week-end dinspre Bucureşti spre Bran, mai ai parte de o surpriză: drumul, care s-ar putea să ţină cât zborul Ciudad de Mexico – Paris, e înţesat cu gropi, şanţuri pline de gunoaie şi urşi înfometaţi. Şi nici Dracula nu te aşteaptă cu pâine şi sare. Şi uite aşa, se vor întoarce cu un gust amar în ţările lor şi vor scrie pe Facebook că The Land Of Choice e o porcărie de care ar trebui să se ferească toţi prietenii lor.